Archive for September 30th, 2009

Tăcerea tinerilor din morminte
Ucişi ! pentru libertatea sfântă
Cere răspunsuri de la noi,
Cei rămaşi supravieţuitori.
Jertfa cere în tăcere
Răspunsuri pentru a lor durere!

Plâng mamele despletite
Pe-a eroilor morminte.
Sfânt Decembrie ne-a fost dat
De sângele nevinovat,
Cu sufletele lor curate
Au plătit a noastră libertate.

Tinerii eroi aşteaptă-n tăcere răspunsuri!
Nu înțeleg a noastre neajunsuri
Şi nici a noastră laşitate,
În Decembrie strigam cu toţii: Libertate!

Tinerii eroi privesc de sus în tăcere
Cum bandiţii fură şi fac avere,
Cum politicienii mint la televizor
Ca să îndobitocească acest popor.

Tinerii eroi privesc din morminte, tăcuţi
Cum am devenit o ţară de slugi,
Cât de greu e pentru ţărani
Şi bine pentru falşii revoluţionari.

Eroii Revoluţiei aşteaptă-n tăcere
Răspuns pentru jertfă şi durere!
De ce la putere sunt comunişti
Şi-n tribunale-i plin de activişti?
De ce miliţienii sunt în activitate
Şi SRI e plin de Securitate?

Eroii Revoluţiei aşteptă cuminţi în morminte
Răspunsurile ar trebui să fie sfinte!
Cine să le dea răspunsuri?
Poporu-i plin de neajunsuri…
Politicienii sunt preocupaţi de vot
Ca să fure tot ce pot.

Intelectualii se bat între ei
Nu pentru popor, ci pentru idei.
Libertatea nu mai e un ideal
Ci un concept european.

Banii sunt la rang de frunte
Înlocuiesc orice virtute,
Chiar dacă nu este moral
Cu bani poţi fi “revoluţionar”.

Eroi din Decembrie, nu veţi aştepta în zadar
E-n pregătire o nouă gardă de revoluţionari
Ei vor avea răspunsuri la fiecare întrebare
Trebuie să aveţi puţină răbdare…

Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. Tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecam capul şi să ne gândim, o clipă măcar, la cei ce nu mai sunt.

Au trecut aproape 20 de ani de la revolutia din `89 in care au murit oameni nevinovati care au platit cu propria lor viata îndrazneala de-a manifesta liber pentru înlaturarea dictaturii.
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârsitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a caror absurditate ne întrebam si astazi:

* 1104 morti, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 dupa 22 decembrie
* 3352 raniti, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie si 2245 dupa 22 decembrie
Printre acesti morti,se afla si tatal meu Aurel Merca,avea doar 33 de ani,era insurat avea 2 fetite:
Cosmina(adica eu):1 an si 4 luni
Adriana:7 ani
Tata avea 33 de ani,a murit din cauza unui glonte ricosat.
Nu trece an,sa nu ma intreb de ce a trebuit sa moara,de ce si pentru ce?,eram mult mai fericita macar daca se afla tot adevarul,erau pedepsiti toti vinovatii,dar nu a fost asa, nimeni nu zice si nu face mai nimic,pentru marea majoritate a ramas doar o amintire,dar ei,cei care pot face ceva nu se gandesc ca pentru noi e,si va ramane un COSMAR.
Cel mai tare ma doare ca lumea e rea,s-a intamplat de multe ori ca eu,mama sau sora mea sa fim intrebate de catre cunostiinte “ce ni se mai da”, in acele momente nu poti decat sa te simti umilita,nu este suma de bani pe lumea asta care sa poata cumpara viata unui om,si mai ales cand e vorba de viata unui parinte,as fi preferat de 1 milion de ori sa fiu saraca,sa nu am unde sta,dar sa il am pe TATA langa mine.Acei oameni care intreaba aceste lucruri nu se gandesc ca mama mea a ramas vaduva la 29 de ani cu 2 copii mici,ca s-a chinuit de una singura sa ne creasca,ca eu nu am avut sansa sa imi cunosc tatal,nu am apucat sa ii zic TATA,asa cum fac alti copii iar sora mea isi aminteste foarte putin de el.
Nu mai pot sa zic decat ca mie SILA ca m-am nascut,si ca traiesc in Romania,le spun celor ce au avut puterea sa faca ceva pentru ca cei vinovati sa plateasca,dar nu au facut-o ca nu le doresc sa treaca prin ce trecem noi sutele de copii ramasi orfani si vaduvelor,si sper sa nu poata dormi linistiti noaptea,le multumesc celor care au dat Certificatele de Revolutionari unor oameni care probabil in momentul cand Eroii nostri mureau,ei erau linistiti acasa cu familiile lor.
Până astăzi nici un demnitar român nu a reuşit să convingă asupra faptului că el ar fi dispus să respecte valorile Revoluţiei Române de la 1989. Că el ar fi dispus să cinstească memoria celor ucişi. Că el ar fi dispus să afle adevărul, să ştie ţara cine au fost ucigaşii, ce s-ar fi întâmplat cu participanţii la revoluţie dacă regimul comunist ar fi rezistat acesteia. Şi, poate mult mai important de aflat ar fi, cine îşi va asuma acest rol de a-şi cere scuze, în numele statului român, pentru morţii de la Revoluţie.
Trăiesc cu speranţa că voi prinde ziua în care cei vinovaţi vor plăti pentru faptele lor!!!!

Am sa postez cateva din articolele gasite pe google,despre EROII nostri!!

Despre cei vii si cu nume
Poate ca nu ne-am aduce aminte de mortii decembrielui, daca ei nu ne-ar aduce aminte de noi insine. Mai ales ca acum nici nu se mai pune problema ca ei nu trebuiau sa moara. Impuscati. Batuti. Arsi. I-am transsubstantializat, impacindu-ne, prin ei, cu zeii. Dupa 18 ani intelegem ca am murit o data cu ei, ca si cum noi, anume, i-am fi trimis in gloante. Nu pentru ei, ci pentru noi toti. Nu le mai stim (aproape) numele si (aproape) nici cimitirele, pentru ca important atunci a fost sa ne ucidem zeul, ca, mai apoi, spiritual, sa ni-l apropiem. Avem nevoie de morti, adica de jertfa, pentru a ne scoate, macar pentru o clipa, din statistic.
Pentru o clipa, si pentru o clipa, ii mai ucidem inca o data. Acesta este ritualul. Inceputul. In inceputul acestei ere ei sint mai vii decit noi. Ei sint cu nume. Cu timpul in care se scrie istoria. Si, mai ales, in timpul in care se face. Se coace si se maninca rumena si calda. Noi nu sintem decit procente. Atita la suta isi mai aduc aminte, atita la suta au uitat, atita la suta s-au resemnat, atita la suta mai pling.
Nu mai plinge nimeni. Cind zeii sint in tine nu trebuie sa-ti mai fie frica de moarte. Dar cind esti doar numarabil, statistic, poti fi sigur ca deja ti-a putrezit crucea. Crucea e un fel de a spune, pentru ca statisticul n-are nici un fel de religie sau simboluri. Are procente. (%)
Putini dintre noi mai vor sa stie ce s-a intimplat atunci. Putini dintre noi vor sa stie ca ne-am omorit intre noi cu buna stiinta. Putini dintre noi accepta faptul ca am fost criminali. Si ne-am ucis semenii, si vecinii, si prietenii, si sotii, si sotiile. Ca sa ne impacam cu Zeul, zic eu. Ca sa ajunga altii la putere si sa ne fie noua stapini, zic altii.
Nimeni nu greseste cind e vorba de moarte. Cu totii, de data aceasta, cu totii cu nume, avem un cimitir in suflet. Iar cimitirul nu este statistic, ci cu nume: Szabo Attila, Merca Aurel, Matis Lucian, Jurja Sorinel Daniel, Pedestru Horia, Marin Vergica, Tamasz Burgya Iosif, Cristurean Rodica, Egyedy Imre, Borbely Istvan, Cioara Viorel, Sabau Ioan, Ticlete Mihai Calin, Pop Teodor, Inclezan Ioan, Ciortea Emil, Bors Grigore, Pop Alexandru, Smical Dinu Adrian, Ballai Zoltan Csaba, Chira Ioan, Nasc Gheorghe Adrian, Misan Luminita Corina, Valean Ioan, Szabo Stefan si Rusu Ioan.

Eroii Revolutiei, cetateni de onoare
¤ 29 de clujeni decedati in Revolutia din decembrie ’89 ar putea fi, de azi, cetateni de onoare post-mortem ai municipiului ¤

Municipalitatea clujeana va stabili soarta eroilor revolutiei din 1989. La 17 ani de la Revolutia din decembrie si cu trei zile inainte de Integrarea Romaniei in UE, Primaria si Consiliul Local Cluj-Napoca ar putea conferi azi, printr-o hotarire a Consiliului Local, titlul de „Cetateni de onoare post-mortem ai municipiului Cluj-Napoca” celor 29 de eroi clujeni decedati ai Revolutiei.

In referatul care insoteste proiectul de hotarire se arata ca, „prin jertfa acestor martiri, Romania si-a recistigat dreptul la democratie, libertate si demnitate”, fara a se uita de „integrarea in Uniunea Europeana, care nu ar fi fost posibila fara sacrificiul acestor martiri”. Cei 29 de clujeni eroi ai revolutiei sint: Lucian Matis, Nemes Calin Alexandru, Pedestru Horia, Ticlete Mihai Calin, Jurja Sorinel Dorinel, Bors Grigore, Tamas Burgya Iosif, Borbely Istvan, Pop Teodor, Marin Vergica, Ciortea Emil, Ballai Csaba Zoltan, Valean Ioan, Inclezan Ioan, Misan Corina Luminita, Chira Ioan, Smical Dinu Adrian, Rusu Ioan, Cristurean Rodica, Szabo Stefan, Nasc Gheorghe Adrian, Cioara Viorel, Merca Aurel, Szabo Attila, Egyedi Imre, Pop Alexandru, Sabau Ioan, Cionca Iosif, Ciupitu Chican Fanel.

Despre Elena:

Elena Sbarcea
Bucuresti, Romania
Sunt Elena. Mama lui Radu, un copil care nu merita o mama nevazatoare. Am 35 de ani, sunt o persoana activa, vesela si optimista. Ma confrunt cu o afectiune care se incapataneaza sa ma duca la orbire. Mi-am jurat sa nu ma las invinsa de niste celule care nu vor sa traiasca. Mi s-a oferit o sansa si apelez la ajutorul OAMENILOR din dumneavoastra. La institutul Beike din China se poate trata afectiunea cu transplant de celule stem. Medicii de acolo au estimat costurile pentru tratament la 20.000 USD. Pentru a putea urma tratamentul,trebuie sa strang acesti bani pana la data de 12 octombrie. Sunt sigura ca exista oameni cu suflet care ma pot ajuta. Va multumesc!

Vizualizaţi profilul meu complet
pentru persoanele care pot si doresc sa ajute
cont LEI – RO29 RNCB 0318 0045 2226 0001
cont USD – RO82 RNCB 0068 0045 2226 0004
cont EURO – RO12 RNCB 0068 0045 2226 0003 – swift RNCBROBU

BCR Ghencea, titular de cont Elena Sbarcea
Se pot primi donatii prin Paypal la adesa de e-mail:
elena.sbarcea@gmail.com