Archive for November 10th, 2009

Gheorghe Dinica a fost un mare artist pe scena si dincolo de ea. Un adevarat artist al voluptatii vietii, s-a bucurat si a trait din plin fiecare moment petrecut alaturi de prieteni, de familie, de sotia sa, de public. Marele actor a plecat dintre noi. Cu siguranta, acolo Sus, in Rai, sa il incante pe Dumnezeu. Dar noi nu trebuie sa fim tristi, caci nu si-ar fi dorit asta, dupa cum chiar el spunea in “Filantropica”: “Decat sa ne certam, hai mai bine un cantec vesel sa cantam”. Putem sa ii soptim un Ramas Bun, iar Gheorghe Dinica ne va intoarce un zambet.
Nascut si crescut in Giulesti, dupa Razboi, Gheorghe Dinica obisnuia sa povesteasca cu umor: “M-am nascut in 1933, in ziua de Craciun, dar nu era nimeni la Primarie, toti erau in chefuri si m-au declarat in acte pe 1 ianuarie 1934”

“ Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie, dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani ”

Si-a inceput cariera in teatrul de amatori al Postei Romane si pentru ca talentul sau era debordant, Dina Cocea l-a remarcat intr-una dintre seri. Maestrul isi amintea cu drag de momentul in care marea doamna a teatrului romanesc i-a spus „Vino la institut sa te fac actor”. Si s-a dus.

“M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea”

In scurt timp a devenit un profesionist. Teatrul s-a dovedit pentru el prima treapta in extraordinara cariera ce se intrevedea.

A urmat filmul. Gheorghe Dinica a devenit o emblema a cinematografiei romanesti. Cine nu stie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lascarica”?

Lascarica a ramas de altfel, un personaj de care, la 75 de ani inca se simtea apropiat. Pana dupa revolutie, Gheorghe Dinica a trait o viata de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crasme „Sarpele Rosu” si, alaturi de Stefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu si multi altii, a scris istoria filmului romanesc.

„Meseria asta a mea imi ocupa cel mai mult, imi place, si fara ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se intampla”

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinica s-a manifestat si in muzica. In tinerete, muza i-a fost celebra Maria Tanase si asta l-a facut sa imprime ani buni mai tarziu, albume de romante in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu.

In ultimii ani, pe scena Teatrului National, Gheorghe Dinica a jucat in „Take, Ianke si Cadir”, piesa la finalul careia sala aplauda minute in sir. In urma cu 2 ani, Gheorghe Dinica a intrat in familia ACASA, unde l-a interpretat pe bulibasa cel intelept si bland, Aurica Fieraru, mai intai in „Inima de tigan” si apoi in „Regina”.

Pe strada oamenii il opreau pe maestru pentru a-l felicita pentru o cariera de exceptie. Ultimul rol al actorului Gheorghe Dinica a fost cel al Generalului Grigorie Vulturesco din primul serial romanesc de epoca „Aniela”, un rol pe care marele actor il indragea foarte mult: „ Plec la Buftea cu placere in fiecare dimineata”, le spunea maestrul apropiatilor.

Prieten bun, un sot devotat si un profesionist desavarsit, Gheorghe Dinica a lasat o mostenire pretioasa romanilor: rolurile sale, pofta de viata, placerea cu care isi spunea fiecare replica in fata camerei de luat vederi. “Vino la mine si impresioneaza-ma, emotioneaza-ma, stoarce-mi o lacrima” (“Filantropica”).

Exact asta a facut maestrul. A venit in vietile noastre, ne-a impresionat, ne-a emotionat, ne-a stors mai multe lacrimi. Dar ne-a facut si sa zambim si sa ne minunam de masura talentului sau si de frumusetea si firescul cu care a stapanit arta de a trai.

GHEORGHE DINICA
1 IANUARIE 1934- 10 NOIEMBRIE 2009

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!