Archive for December, 2009

Va urez la toti sarbatori fericite,sa aveti parte numai de bucurii,de impliniri,de ganduri bune si de tot ce va doriti voi.Sănătate, fericire şi multe bucurii alături de cei dragi.
La multi Ani!!!

Parlamentul a aprobat, miercuri, învestirea Guvernului Boc, cu 276 de voturi “pentru” şi 135 de voturi “împotrivă”. Anunţul a fost făcut de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Ludovic Orban. Votul a fost secret cu bile.

Pentru a fi învestit, Guvernul avea nevoie de minimum 236 de voturi favorabile.

PDL, UDMR, grupul minorităţilor naţionale şi independenţii au împreună 240 de parlamentari, în urma recentelor demisii ale unor senatori şi deputaţi PSD şi PNL. PDL are 166 de deputaţi şi senatori, UDMR – 31, grupul minorităţilor are 18 deputaţi, iar din grupurile de independenţi fac parte 17 deputaţi şi opt senatori.

PNL are 77 de parlamentari, iar Alianţa PSD+PC are 153 de mandate de deputat şi senator.

PSD şi PNL anunţaseră că parlamentarii acestor partide vor vota împotriva Guvernului.

“20 de ani, vreau să contez!” este mesajul cu care un grup de tineri au ţinut doliu la monumentul Stâlpilor împuşcaţi la 20 de ani de la evenimentele tragice de la revoluţie. Membrii Clubului Cetăţenilor cu Drepturi Depline(CCDD) sunt revoltaţi că românii nu fac uz de drepturile dobândite în urma revoluţiei şi consideră acest fapt drept un act de nerecunoştinţă. Reprezentanţii CCDD consideră că libertatea de exprimare în cadrul facultăţilor, liceelor şi chiar la locurile de muncă este unul dintre drepturile de care românii se folosesc prea puţin. “E greu să “te iei în gură cu profesorii”, iar mulţi înghit “ciocolată” pentru că le ese teamă că şeful i-ar putea penaliza. Rar întâlnim greve sau petiţii în domeniul privat”, susţine un membru al CCDD care a dorit să îşi păstreze anonimitatea.

Membrii CCID au legat eşarfe negre de stâlpii împuşcaţi din Piaţa Uniri şi au arătat pancadre cu mesajul “20 de ani, vreau să contez.”

“Suntem un grup de tineri care încercăm să schimbăm mentalitatea cetăţenilor. Vrem să schimbăm situaţiile în care oamenii sunt luaţi peste picior de către cei de la ghişeu. Vrem să tragem un semnal de alarmă, ca toţi cetăţenii să fie respectaţi şi ca românii să fie conştienţi de libertatea lor”, a declarat în continuare membrul Clubului Cetăţenilor cu Drepturi Depline.

De asemenea, reprezentanţii CCDD au împărţit fluturaşi cu imagini de la revoluţie şi cu mesajul “Ai uitat, nu-i aşa?! Clubul Cetăţenilor cu Drepturi Depline îţi condamnă atitudinea! NU UITA PE CEI CE AU MURIT PENTRU TINE. Luptă pentru drepturile tale şi nu lăsa moartea lor să fie în vant!”

Sursa:Clujeanul.ro

Primarul Sorin Apostu a primit trofeul la categoria “Oraşe” în cadrul Galei “10 pentru România”. Clasamentul s-a realizat în urma aplicării unui chestionar standard tuturor municipiilor care au intrat în competiţie, iar topul a fost realizat de Asociaţia Municipiilor din România și Realitatea TV. Municipiul Cluj-Napoca a împărțit rofeul cu orașul Constanța.

“Vreau sa dedic acest premiu tuturor clujenilor, pentru că este, în principal, meritul lor, vreau să dedic acest premiu echipei mele de la Cluj și vreau să împart acest premiu cu cel care astăzi este premierul României și cu care am pornit în urmă cu cinci ani modernizarea Clujului” a declarat primarul Sorin Apostu.

Interviu CityNews.ro

Vaduvele libertatii
Dincolo de faptul ca au trebuit sa se lipseasca de caldura tatilor, fiilor sau sotilor, urmasii eroilor martiri au o alta durere: la 20 de ani de la Revolutie sunt in cautarea adevarului. “Niciodata nu vom afla. Si soldatii au primit ordine si au executat, nu ii invinuiesc”, spune Ana Merca, vaduva lui Aurel Merca, impuscat in Piata Libertatii in jurul orei 15.50 in torace. Fiicele acesteia, Adriana si Cosmina Merca o contrazic: “puteau sa traga la picioare sau in aer, nu in inima”.

Femeia isi aminteste ca in ziua cu pricina se pregatea de sarbatorile de iarna. Era acasa si vedea ca sotul intarzie. “M-am decis sa ma duc sa bat eu covoarele vazand ca Aurel nu vine. Pe scara o vecina m-a intors spunand ca s-a tras si ca in oras sunt o gramada de morti”, isi aminteste Ana Merca acele momente. Dupa o noapte nedormita in care se gandea la sotul ei, nestiind ca acesta zace de fapt mort, femeia a plecat in cautarea lui.

“Sotul meu lucra la Sanex. Dimineata am sunat la fabrica si mi-au spus ca nu a mers la lucru. Mie el imi spusese ca daca se intampla la Cluj ce e la Timisoara, merge si el. Am plecat sa-l caut alaturi de mama mea. Pe la libraria Universitatii, pe un ziar era un creier de om cu lumanari aprinse langa, urme de impuscaturi pe cladiri si se vedea ca au spalat sangele de pe asfalt. Am aflat de la cumnatii mei ce s-a intamplat cu Aurel, dar nu mai vreau sa-mi amintesc ce am vazut la morga. Erau claie peste gramada, dezbracati, impuscati si plini de sange”, povesteste femeia care chiar daca si-a refacut viata isi aminteste cu lacrimi in ochi cele intamplate. Cele doua fete de 21 si 27 de ani au ramas doar cu amintirile comemorarilor de la cimitir si cu intalnirile de la asociatie.

Ucigasii au ramas nepedepsiti
Urmasele lui Merca sunt foarte nemultumite de cum au gestionat autoritatile problema. De exemplu, atat acestea, cat si Aurel Coltor, Dumitru Inclezan si Daniel Ilea considera cu dupa Revolutie foarte multi au profitat de context pentru a primi anumite foloase. “In judetul Cluj sunt 500 de revolutionari dintre care 300 sunt luptatori neraniti. Revolutia a fost in 21 decembrie la Cluj, insa sunt multi care pretind ca au facut cine stie ce lucruri in 22, cand de fapt era liniste totala”, spune Coltor.

Dumitru Inclezan intareste afirmatia acestuia si adauga ca el nu are certificat. “As fi fost revolutionar daca eram fotograf, telefonist la ambulanta, ofiter de politie, sofer la salvare sau militar. Asa, chiar daca am inceput revolutia la Cluj, cu toate ca nu este consemnat nicaieri, eu nu am certificat de revolutionar”, spune si Inclezan. Asociatia pentru Aflarea Adevarului Revolutiei din 1989 sustine insa ca va face demersuri pentru a rezolva situatia muncitorilor de la CUG. Dincolo de aceste nedreptati, cea mai mare nemultumire a revolutionarilor clujeni este faptul ca responsabilii pentru macelul din Cluj-Napoca sunt in libertate. De exemplu, capitanul Carp Dando, colonelul Florian Caba si capitanul Gheorghe Iacob au ramas nepedepsiti.

Incep prin a spune Dumnezeu sa ii ierte pe toti cei ce au murit in Revolutia din `89,Eroii nu mor niciodata !
Respect ‘89 ! Nu trebuie sa uitam niciodata ca parintii nostri si-au dat viata pentru libertatea noastra,au murit tineri, studenti.,pentru democratie,pentru binele nostru.
Pentru cei ce vor sa participe la comemorarea Revolutiei din 1989 Cluj programul demareaza la ora 10 dimineata, cu adunarea de pe podul de peste Somes de pe strada Horea, unde va avea loc o slujba de pomenire, depuneri de jerbe si coroane de flori.
De la 10:30 va avea loc marsul comemorarii pe traseul strada Regele Ferdinand – Piata Unirii (ceremonie la monumentul Eroii Revolutiei) – Bulevardul Eroilor – Piata Stefan cel Mare – Calea Turzii, pana la Cimitirul Eroilor. Aici, al punctul final al marsului, va avea loc o noua slujba religioasa, depuneri de jerbe si defilarea garzii de onoare. La aceasi ora, vor fi depuse jerbe de flori si la Troita, in Piata Marasti, si pe strada Motilor la numarul 102 si la Cimitirul Manastur.
Dupa-masa este rezervata unui spectacol aniversar, de la ora 17, in fata Palatului Administrativ de pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, numarul 58, la sediul Prefecturii. Evenimentul este organizat de Inistitutia Prefectului Cluj, in parteneriat cu Primaria municipiului Cluj-Napoca si CJ Cluj. Propunerile pentru evenimentele din aceasta zi au fost facute de catre reprezentantii Diviziei 4 Infanterie „Gemina”.

Lucian Matiş a fost unul dintre cei mai talentaţi pictori clujeni, cu expoziţii personale vernisate în galerii din Bucureşti şi în ţară. A intrat primul la Institutul de Arte Plastice Cluj-Napoca, cu 10, şi a absolvit tot cu nota maximă. În 21 decembrie 1989, un glonţ i-a curmat viaţa, la 29 de ani.

La 20 de ani de la moartea acestuia, tatăl său, Cornel Matiş, continuă să îl plângă. Cere dreptate şi vrea să afle cine şi de ce i-a împuşcat singurul băiat, în zilele Revoluţiei din decembrie 1989.

“Sufletul meu, sfântul meu, Lucian al meu, nu mai este. L-am văzut ultima dată pe 20 decembrie, cu o zi înainte să moară. Am tăiat porcul şi am fost cu soţia să îi ducem un pachet cu caltaboş şi jumări. Ne-am întâlnit în centrul Clujului, la atelierul lui, apoi am mâncat la «Pescarul»….”, îşi începe Cornel Matiş povestea, dar vocea se curmă brusc, înecată de lacrimi.

Cornel Matiş nu îşi poate stăpâni plânsul, iar umerii îi tresaltă sub sacoul subţire.

“Mi-a spus «Trebuie să ieşim, tăticule, la Timişoara e dezastru, e carnagiu acolo». I-am spus să fie atent, că acolo au murit oameni. Mi-a spus că nu se teme. Era hotărât, era pornit. Nici eu nu-l puteam opri împotriva regimului comunist”, povesteşte tatăl.

Au ieşit împreună pe strada Universităţii şi s-au despărţit pe colţ, la librărie.

“Ne-am îmbrăţişat, urmând să ne vedem a doua zi, că trebuia să îi aduc brad de Crăciun. Când am trecut pe trecerea de pietoni, îmi sare în spate şi-mi spune «Tăticule, am vrut să te mai văd». Şi de atunci nu l-am mai văzut în viaţă. Mi l-au împuşcat comuniştii…”, povesteşte Cornel Matiş.

Vorbeşte întretăiat, cu pauze lungi, ca să-şi şteargă lacrimile rebele. E tot numai o suferinţă. Fiecare aducere aminte e un chin, dar bătrânul se îmbărbătează singur. Abia şopteşte cât e de cumplit pentru un părinte să-şi vadă copilul mort înaintea sa.

“Mai mare suferinţă nu-ţi poate da Dumnezeu. Nu-mi place să plâng, dar mă lupt cum pot…”, spune el.

Cornel Matiş a avut patru copii, trei fete şi un singur băiat, pe Lucian, pe care i-a învăţat să nu iubească regimul comunist.

“Nu eram în conformitate cu legea comunistă şi politica. Partidul mi-a devenit duşman, iar copiii ştiau, şi Lucian, că eram opozant al regimului”, subliniază Matiş.

Lucian a fost lumina vieţii lui, elev eminent, student eminent, pictor talentat. Şi-a luat toate examenele de intrare la liceu cu nota maximă, a intrat, primul, cu media zece, la Institutul de Arte Plastice din Cluj şi a terminat tot cu zece.

A avut expoziţii personale la Sala “Dalles” în Bucureşti şi la Costineşti. I-a pictat un tablou, “Pionul”, şi marei maestre de şah Elisabeta Polihroniade.

Privind înapoi în timp, Cornel Matiş nu îşi poate ierta faptul că nu şi-a lăsat fiul să fugă în străinătate.

“Avea prieteni studenţi străini, colegi şi i se propusese să plece. Dar eu m-am opus şi i-am spus că suntem români şi trebuie să rămânem în ţară. Şi într-o dimineaţă, pe la ora 2.00, mă sună acasă să îmi spună că venise de la Vama Borş şi mi-a spus «Tăticule, am făcut ce mi-ai zis şi nu am plecat din ţară». Plecase cu un grup de studenţi, gata echipat, dar la Borş s-a gândit la ce i-am spus şi s-a întors. Dacă ar fi plecat, mai trăia băiatul meu. Asta regret mult de tot…”, rememorează el.

Vorbele se gâtuie, iar bătrânul pare că se năruie. Se adună greu şi mai găseşte o fărâmă de putere să îşi amintească despre 21 Decembrie, când Lucian a fost împuşcat în inimă, iar el nu a ştiut.

“După ce m-am despărţit de copil, în 20 decembrie, m-am dus acasă la Huedin şi mi-am dus familia la ţară. Am venit în 21 decembrie noaptea. Am fost la atelierul lui Lucian şi atât îmi pare de rău că am călcat pe sângele lor în piaţă. Era noapte şi nu am văzut. M-am dus acasă la el, dar nu era. Nu ştiam că este mort”, mai povesteşte Cornel Matiş.

În 22 decembrie, dimineaţă, s-a alăturat unei coloane de revoluţionari, care s-a intersectat cu altă coloană, care o aducea pe Doina Cornea, iar manifestanţii s-au îndreptat spre Catedrala Ortodoxă.

Abia atunci i s-a spus că Lucian a fost împuşcat şi a plecat să-i ridice trupul şi să-şi ia rămas bun cum se cuvine.

“Ei ştiau jertfa copilului meu, dar nu-mi spuneau. Trebuia să mergem să ocupăm televiziunea şi atunci Doinea Cornea m-a trimis să îmi găsesc copilul. Şi l-am găsit mort, împuşcat în Piaţa Libertăţii. Era bun prieten cu Călin Nemeş. Erau împreună”, povesteşte Cornel Matiş.

Bărbatul aşteaptă încă, după 20 de ani, să afle cine i-a omorât fiul şi, mai ales, de ce. A deschis chiar şi un proces la CEDO, la Strasbourg. Pentru dreptate. Pentru Lucian. Pentru ceilalţi.

Mai ieri picta în atelierul lui pentru o expoziţie, plin de viaţă, sperând într-o viaţă mai bună, iar azi zace sub o lespede albă de marmură, în Cimitirul Eroilor.

Eroul martir Lucian Matiş (1960-1989).

Glonţul tras de un militar al Armatei i-a curmat viaţa la doar 29 de ani. L-a lovit în inimă, desenând un mac roşu pe cămaşă. A căzut în Piaţa Libertăţii, în 21 Decembrie 1989, sub un cer plumburiu, fără să mai apuce să îşi ia rămas bun de la părinţi sau de la prieteni. Şi-a lăsat pânzele neterminate, în atelierul din centrul Clujului, agăţate în ramă ori pe stativ…

Timisoara este astazi in doliu. Acum 20 de ani, pe 17 decembrie, pe strazi se trageau primele focuri de arma si cadeau sub gloante primii tineri pe treptele Catedralei strigand Libertate! si Jos Ceausescu! In 17 decembrie 1989, timisorenii si-au invins cu adevarat frica. S-au opus ordinelor criminale venite de la Bucuresti care au fost executate de cativa indivizi zelosi ce nu intelegeau ca un mort, un ranit sau un arestat pot scoate in strada alti 10 sau 100 de oameni. In clipa in care s-a tras primul foc de arma in Timisoara, in seara zilei de 17 decembrie, comunismul in Romania a intrat pe un drum fara intoarcere.

Astazi, parintii, fratii si prietenii celor care au murit in decembrie 89 vor merge la Cimitirul Eroilor sa
aprinda o lumanare. Multi dintre cei care au pierdut pe cineva drag in Revolutie nu au nici acum
unde sa aseze o floare. Se vor strange insa, la fel ca in fiecare zi de 17 Decembrie, de 20 de ani incoace, pentru a-si aminti impreuna ca atunci… au murit niste oameni care nu si-au dorit decat libertate si o viata mai buna.
Asociatia 17 Decembrie a Ranitilor si Familiilor Indoliate din Revolutia 1989 a organizat pentru astazi mai multe momente comemorative.

De la ora 10.00 va avea loc la Catedrala Mitropolitana o slujba de pomenire a eroilor martiri.
De la ora 12.00, timisorenii vor merge la Biserica Martirilor, unde va avea loc un recviem in cinstea celor pieriti atunci pentru libertate.
De la ora 13.00 se vor depune coroane la Biserica Martirilor.
La ora 14.00, in Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei va avea loc un parastas, iar apoi se vor depune coroane de flori in amintirea celor care au cazut sub gloante in Decembrie ‘89.
Iar de la ora 15.00 se vor depune coroane si la Cimitirul Saracilor.

Tot astazi, de la ora 20.00, se va desfasura spectacolul-dezbatere “Limitele Asteptarii”, cu participarea lui Ion Caramitru, la Teatrul National Timisoara. Spectacolul este oferit de TVR, Librariile Carturesti si TNT.

Sursa: www.agenda.ro

Bucurie pentru mine,tristete pentru cei care zapada i-a luat prin surprindere si au ramas impotmoliti prin diferite parti ale tarii.

Stiri
Numărul drumurilor judeţene din Buzău care sunt blocate din cauza zăpezii şi a viscolului puternic a crescut la 15, în timp ce majoritatea drumurilor naţionale care traversează judeţul sunt închise, excepţie făcând DN 10 Buzău – Braşov, tronson pe care se circulă în condiţii de iarnă.
Drumurile închise pe porţiuni sunt:

*

DJ 214 A, între localităţile Caragele – Ruşeţu, Caragele – Luciu;
*

DJ 220, între localităţile Buda – Valea Sălciei;
*

DJ 203 A, între localităţile Ziduri – Bălăceanu;
*

DJ 203 K, între localităţile Vadu Paşii – Săgeata;
*

Jirlău, Robeasca, Moşeşti, Săgeata, DJ 102 H, între localităţile Glodeanu Sărat – Pitulicea, Amaru – Pitulicea;
*

DJ 203 D, între localităţile Scutelnici – Mitropolia; în localitatea Ţinteşti;
*

DJ 203 C, între localităţile Movila Banului – Amaru şi DJ 203 G, între localităţile Costeşti – Stâlpu; între Ciuta şi Haleş.
*

DJ 204 D, către DN 2 B; DJ 203 M, între localităţile Bălteni – Lunca;
*

DJ 102 F, între localităţile Scorţoasa, Căneşti, Chilii; DJ 202, între Râmnicu Sărat – Puieşti;
*

DJ 203 A, între localităţile Greabănu – Livada Mare;
*

DJ 205, în localitatea Năeni şi DJ 215 A, între localităţile Zilişteanca şi Soreşti.

Situaţii mai dificile se înregistrează în continuare pe:

*

DN2 (E85),
*

DN 22,
*

DN 2C,
*

DN 2B,
*

DN 1 B Buzău -Săhăteni, pe toate aceste tronsoane sute de maşini fiind blocate de zăpada care în unele zone atinge şi un metru şi jumătate.

Zeci de poliţişti sunt mobilizaţi în întreg judeţul pentru a-i informa pe şoferi despre situaţia din trafic, în timp ce numeroase echipaje de deszăpezire, ajutate de jandarmi, pompieri şi militari intervin pentru deblocarea drumurilor.

Sursa: Mediafax.ro

Noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, când la Timişoara oamenii s-au opus evacuării pastorului reformat Lászlo Tökés, a fost momentul în care românii s-au decis să iasă în stradă într-o revoltă spontană împotriva unui regim apăsător şi a unui mod de viaţă pe care îl îndurau tot mai greu.

Evenimentele de la Timişoara au fost o continuare firească, dar mult mai sângeroasă, a mişcărilor petrecute în toate ţările est-europene şi care s-au soldat cu răsturnarea regimurilor comuniste. Înaintea lui decembrie ‘89, semnele de revoltă nu au lipsit, în noiembrie 1987, ieşirea în stradă a muncitorilor de la uzina Tractorul din Braşov, nemulţumiţi de sărăcia în care trăiau, prefigurând schimbarea regimului Ceauşescu. Oraşul Timişoara, cu peste 315.000 de locuitori – români , 45.000 de unguri şi 30.000 de germani (şvabi) – mai apropiat geografic de Occident, cu o deschidere mai mare către lumea de dincolo de graniţe, cu acces la posturile de televiziune din Iugoslavia şi Ungaria, era predestinat să devină locul de unde a plecat Revoluţia. Totul a început când cîteva sute de enoriaşi ai pastorului reformat Lászlo Tökés au aprins lumânări şi s-au rugat pentru ca acesta să nu fie, conform unei hotărâri judecătoreşti, evacuat şi mutat în altă localitate. Simţind pericolul, oficialităţile locale au încercat să facă uitat ordinul de evacuare.

La 16 decembrie 1989, profitând de protestul enoriaşilor reformaţi, sute de timişoreni s-au adunat în Piaţa Maria din Timişoara, unde au început să scandeze lozinci împotriva regimului dictatorial. S-au format coloane de demonstranţi, care au manifestat în zona centrală a oraşului şi în complexul studenţesc, toată noaptea de 16 decembrie 1989. În urma intervenţiei brutale a forţelor de ordine, s-au înregistrat primele victime şi au fost reţinute de Miliţie zeci de persoane. Împotriva manifestanţilor se folosesc gaze lacrimoge şi bastoane de cauciuc. Încep arestările. În jurul orei 21.00, demonstranţii se retrag, lăsând locul celor care încep să şteargă urmele atacului. Manifestanţii se regrupează în faţa Catedralei, unde se cred protejaţi. Coloanele pornesc prin oraş şi din nou sunt agresate de forţele de ordine. Pînă după miezul nopţii, cele două tabere se atacă reciproc, au loc adevărate lupte, mulţi demonstranţi sunt loviţi şi arestaţi. Când combatanţii îşi părăsesc poziţiile, oraşul arată ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, lozincile “epocii de aur” distruse. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, timişorenilor le-a fost trimis un mesaj de “împăcare” din partea conducătorilor locali ai PCR: din robinete curgea apa caldă, iar caloriferele erau fierbinţi.