Cu spatele la eroi

21 Decembrie, 2008. Cimitirul Eroilor din centrul Clujului. Martirii Revoluţiei nu dorm somn de veci liniştit sub crucile pe care scrie că au murit, ciruruiţi toţi în mod barbar, în aceeaşi noapte, de ucigaşi ştiuţi, pe care Parchetul şi Justiţia nu i-au găsit şi nu i-au pedepsit nici după 19 ani.

Lângă cruci, părinţii, fraţii, soţiile sau soţii. Şi copii, mari acum, care au crescut fără mama, fără tata, despre care ştiu doar că au fost nişte eroi. Ce nu înţeleg ei nici acum e de ce eroii trebuie împuşcaţi.

Pe morminte, coroane, buchete de flori, colivă, lumânări aprinse şi afişe, puse de nişte tineri: „Eroii nu mor niciodată!” Aceeaşi tineri au pus şi un banner mare în faţa crucilor, pe care scrie că memoria eroilor – martir trebuie respectată de toţi.

Începe ceremonialul festiv al comemorării morţilor din 21 Decembrie de la Cluj. Gardă de onoare, fanafară militară , oficialităţi, revoluţionari, invitaţi, coroane.

Urmaşii eroilor-martir rămân în spate, la morminte, ca în fiecare an. Pe ei nu-i cheamă nimeni în faţă, la ceremonii , la slujba de pomenire a morţilor lor, şi nu ai altora, aşa cum nu i-a chemat niciodată. Toată lumea „bună” stă cu spatele la morminte şi depune coroane la monument. O voce murmură cu durere: „Morţii cu morţii, vii cu vii!”

O filă din Istoria României încă nu a fost scrisă . Fila în care să fie tipărite numele ucigaşilor din Decembrie 89. Ei vin la comemorări, în fiecare an şi stau alături de impostorii şi profitorii Revoluţiei, mimând regretul şi pioşenia. Dumnezeu să le dea pe măsură!