Sotia unui EROU

Depresia

După două săptămâni, Ana Merca a suferit o depresie. “Am visat cu el şi am avut o cădere nervoasă. A trebuit să mă tratez la Neuropsihiatrie”, îşi aminteşte femeia. Au urmat ani de luptă cu destinul.

“A trebuit să îmi cresc fetele. Adriana avea 7 ani în 1989, iar Florina, numai un an şi 4 luni. Cea mică lua în mânuţe poza lui Aurel, mă întreba dacă acela a fost tatăl ei, apoi nu mai voia să îmi dea fotografiile înapoi. A fost greu. Numai eu ştiu cum m-am descurcat, cu ajutorul părinţilor şi al prietenilor”.

Anii au trecut şi, în 1997, s-a angajat ca infirmieră. “Nu am mai rezistat în casă. Parcă simţeam iarăşi cum mă cuprindea depresia. În activitate era mai bine, în mijlocul colectivului parcă timpul trecea mai uşor”.

La procesul Revoluţiei de la Cluj a fost doar de câteva ori, fiindcă nu mai crede că se va face dreptate vreodată. Pentru ea, viaţa a luat o cu totul altă turnură în decembrie 1989.

“Viaţa merge mai departe, dar dacă nu ai pe cine trebuie lângă tine, merge mai departe doar pentru că aşa trebuie să meargă. Doar pentru fetele mele mai trăiesc. Dacă le văd la casa lor, pot să mor şi a doua zi fără să îmi pară rău”, mărturiseşte Ana Merca.